Dreptul Proprietății Intelectuale

CURSUL 1.

NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPTUL DE AUTOR.

Definitie si izvoare.

Dreptul de autor cuprinde doua acceptiuni :

1) Institutia de autor – privita ca totalitatea normelor care reglementeaza drepturile nascute din creatia intelectuala.

2) Drept subiectiv de autor – totalitatea drepturilor pe care le are creatorul unei opere literar-artistice ca urmare a realizarii operei.

În România, prima lege care a reglementat dreptul de autor de opere literare si artistice a fost Legea presei – 13 aprilie 1862, lege care a fost adoptata în timpul domniei lui Cuza Voda si recunostea creatorilor, dreptul de a se bucura ca de o proprietate în tot timpul vietii lor, de dreptul de a reproduce, de a vinde si de a ceda operele lor. Era prevazut ca reproducerea sau imitarea unei opere fara consimtamântul autorului se sanctioneaza printr-o dubla sanctiune si anume : confiscarea exemplarului astfel obtinut cât si plata unei amenzi echivalenta cu pretul a 1.000 de exemplare din editia originala.

Dreptul de a transmite exploatarea operei prin mostenire se facea pe o perioada determinata si anume 10 ani de la moartea autorului („de cuius”). Sub rezerva reciprocitatii, legea recunostea acest drept strainilor, cu precizarea ca ei nu putea beneficia în România de drepturi care le erau recunoscute în tara lor de origine.

La 28 iunie 1923 intra în vigoare o lege speciala consacrata dreptului de autor si anume : „Legea proprietatii literare si artistice”. Aceasta lege se caracterizeaza prin doua trasaturi esentiale si anume :

- protectia dreptului de autor era asigurata independent de îndeplinirea vreunei formalitati;

- recunostea dreptul de autor si strainilor în aceleasi conditii ca si pentru români – „principiul tratamentului national”.

Legea a consacrat si o serie de drepturi morale, precizând ca în cazul mortii autorului, mostenitorii sai, vor pastra dreptul moral de a împiedica denaturarea operei respective. Aceasta lege a statuat ca acest drept se transmite pe cale succesorala doar pe o perioada de 30 de ani din momentul mortii autorului.

Din momentul în care opera înceta de a mai constitui un drept exclusiv intrând în patrimoniul public , dreptul de control care forma esenta dreptului moral al autorului revenea Academiei României devenind un drept perpetuu. Tot în aceasta lege se recunostea dreptul autorului de a interzice prin testament publicarea operelor publicate în timpul vietii dar numai pentru o perioada de 30 de ani.

„Legea proprietatii literare si artistice” a fost completata în 1946 printr-o alta lege – Lege privind contractul de editura si dreptul de autor asupra operelor literare. Aceasta lege a fost partial abrogata prin Decretul nr. 16 din 14 ianuarie 1949 – „Decret privind difuzarea si editarea cartii”.

La 16 februarie 1951 intra în vigoare „Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literale susceptibile de a fi tiparite”, decret care a suferit o modificare în ianuarie 1952 prin Decretul nr. 428/1952.

Toate aceste legi si decrete vor fi abrogate expres prin Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor, care a ramas în vigoare pâna în 1996. Dupa 1990 au existat câteva prioritati legislative printre care si o noua reglementare a dreptului de autor, dar aceasta nu s-a produs decât în 1996 prin promulgarea Legii nr. 8/1996.

Legea nr. 8/14 martie 1996 „privind dreptul de autor si drepturile conexe” a fost publicata în M.O. nr. 60 din 26 martie 1996 si a intrat în vigoare la trei luni de la publicare. Textul initial a fost modificat si completat succesiv prin legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si legea nr. 285/2004 publicata în M.Of.nr.587/2004. Legea cuprinde 154 de articole ceea ce constituie o dovada suficienta pentru a constata ca ea se aliniaza reglementarilor europene în materie dar nu numai prin proportiile ei, fapt mai rar întâlnit în dreptul nostru, ci si prin solutiile consacrate.

Operele de creatie intelectuala se împart în trei categorii , si anume :

-opere literare , artistice sau stiintifice , precum si orice asemenea opere de creatie intelectuala care genereaza dreptul de autor ;

-interpretarile sau executiile artistilor interpreti sau/si executanti ; înregistrarile sonore ale producatorilor de înregistrari sonore si emisiunile organismelor de radiodifuziune si televiziune ;

-inventiile care dau dreptul la brevetul de inventie si care constituie titlul de protectie pentru inventie ;

Potrivit art. 1 din legea nr. 202/2000 privind unele masuri pentru asigurarea

respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire ( publ. în M.Of. nr. 588/21.11.2000 ) , prin drepturi de proprietate intelectuala , se înteleg urmatoarele categorii de drepturi :