Sistemul monetar internațional de la Bretton Woods

SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL DE LA BRETTON WOODS

Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton Woods a abordat pentru întâia oara problema crearii unui sistem monetar international, bazat pe etalonul aur-devize si, în cadrul acestuia, pe dolar ca principala moneda de rezerva.

- Propunerea facuta de de J. M. Keynes de creare a unei monede internationale, denumita „bancor”, nu a fost acceptata.

- A prevalat conceptia americana cuprinsa în Planul White de a se utiliza pe plan international monedele nationale.

- Propunerea crearii unei monede internationale a fost numai un adevar prematur, mecanismele monetare ulterioare fiind favorabile punerii în circulatie si utilizarii în proportie tot mai mare a unei astfel de monede (DST) emisa de FMI.

Crearea în 1944 a SMI a însemnat primul mare succes al ideii de cooperare internationala în sistemul monetar, un succes al conceptiei potrivit careia o moneda nationala poate îndeplini functii internationale si, ca atare, poate servi ca pivot al sistemului.

- SMI din 1944 a fost conceput ca un ansamblu de norme si tehnici convenite si acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate, menite sa coordoneze comportamentul monetar al tarilor în relatiile de plati si de stingere a angajamentelor reciproce, generate de schimburile comerciale, necomerciale si de miscarile de capital pe plan international.

- Ansamblul acestor norme de conduita monetara internationala au fost incluse în statutul FMI, organism creat în scopul supravegherii si sprijinirii aplicarii de catre tarile membre a principiilor de functionare ale sistemului nou creat.

Principii de functionare

Scopul principal al SMI, creat în 1944, l-a constituit asigurarea prin intermediul mecanismelor sale de functionare a unei largi cooperari monetare si, pe aceasta baza, cresterea echilibrata a comertului international, ca o conditie a dezvoltarii economice a fiecarei tari si a economiei mondiale în ansamblul ei. Pentru înfaptuirea acestui deziderat, la baza mecanismelor sale de functionare au fost puse o serie de principii, dintre care cele mai importante vizau: alegerea etalonului monetar, mentinerea stabilitatii paritatilor si cursurilor de schimb ale monedelor nationale, asigurarea convertibilitatii internationale a monedelor, crearea rezervelor monetare oficiale si asigurarea lichiditatii internationale, echilibrarea balantelor de plati.

a. Etalonul monetar. Elementul esential al reglementarilor monetare internationale, definirea si alegerea etalonului monetar, respectiv a monedei de rezerva, a reprezentat un principiu de baza al sistemului, economiile nationale si FMI cooperând la aplicarea lui în practica.

În cadrul SM creat în 1944, dolarului i-a revenit rolul de etalon si, într-un cadru mai larg, cel de moneda de rezerva si de plata pe plan international.

- Faptul ca aurul a fost considerat marfa si mijloc de schimb, i-a asigurat exercitarea, alaturi de $, a rolului de etalon, rol care s-a diminuat treptat si care va înceta în 1971, odata cu sistarea convertibilitatii internationale a $ în aur.

- Acest eveniment a corespuns cu excluderea totala a aurului de la baza sistemelor monetare nationale si a celui international, el alaturându-se celorlalte marfuri pentru a contribui la formarea etalonului monetar actual, cel al puterii de cumparare.

Odata acceptat $, ca etalon si moneda de rezerva a SMI, s-a procedat la definirea lui si la precizarea mecanismelor de mentinere pe termen lung a puterii sale de cumparare.

- Definirea $ ca etalon avea în vedere mecanismele monetare bazate pe etalonul aur, existente în functiune la data respectiva.

- Având la baza rezervele de aur de 24 mld $ aflate la dispozitia Sistemului Federal de Rezerve al SUA, $ era definit prin valoarea paritara de 0,888671 gr aur.

- $ a devenit etalon al sistemului, între el si aur stabilindu-se un raport valoric de 35 $ uncia, acesta fiind convenit si ca pret fix si oficial al aurului.

În cadrul sistemului instituit, sistem denumit etalon aur-devize (aur-dolar), etalonul aur avea drept corespondent în economia SUA totalitatea bunurilor si serviciilor produse; posesorul, nerezident, al $ avea posibilitatea sa aleaga între cele 2 forme materiale ale etalonului.

- Valoarea paritara a $ functiona drept garantie pentru asigurarea unui grad ridicat de încredere în $ pentru posesorul strain.

- Aurul intra în circuit numai atunci când economia SUA nu reusea sa asigure echilibrul între continutul valoric al $ aflat în circuit international si valoarea bunurilor corespunzatoare puterii sale de cumparare.

- Daca puterea de cumparare a $ era în scadere, posesorul de dolari se îndrepta spre rezerva de aur a SUA, solicitând o cantitate de aur corespunzatoare valorii paritare a $ si a sumei în dolari de care dispunea.

b. Stabilitatea cursurilor de schimb. A reprezentat unul dintre principiile fundamentale de functionare a sistemului, aplicarea lui în practica de catre FMI fiind considerata conditia de baza pentru realizarea cooperarii monetare si a dezvoltarii comertului international, pentru asigurarea stabilitatii monetare si, implicit, a celei economice.

- Aplicarea acestui principiu a fixat optiunea pentru practicarea cursurilor fixe.

- În acest scop, fiecare tara membra a FMI era obligata sa îsi defineasca valoarea paritara a monedei în aur sau în dolari.

- Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nationale puteau oscila în cadrul unor marje de ± 1%, tarile emitente având obligatia sa supravegheze strict aceasta evolutie.