Psihologie organizațională

1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI ORGANIZAŢIONALE

Psihologia organizaţională = ramură aplicativă a psihologiei, care studiază omul şi comportamentul său organizaţional (omul în organizaţie)

− mult timp, Psihologia organizaţională a fost studiată într-o disciplină complexă numită Psihologie industrială şi organizaţională; mai nou, se numeşte Management şi comportament organizaţional (în psihologia americană);

- Bloom şi Naylor: psihologia industrială este o aplicaţie/extensie a fenomenelor

şi principiilor psihologice, la problemele referitoare la cei

care lucrează în contextul activităţilor economice şi

industriale;

- Guyon: psihologia industrială şi organizaţională reprezintă studiul ştiinţific al

relaţiilor dintre om şi lumea muncii, studiul adaptării omului la locul

său de muncă, la oamenii cu care interacţionează;

- Franck Landy: psihologia industrială şi organizaţională are trei mari domenii:

psihologia personalului, psihologia industrială socială şi

psihologia factorului uman;

- Mucinski: psihologia industrială şi organizaţională studiază comportamentul

în situaţiile de muncă;

− ca urmare, s-au dezvoltat două direcţii:

− Psihologia industrială (a muncii)→studiază relaţia Om-Maşină-Mediu

− Psihologia organizaţională→studiază Omul-Profesia-Munca în context

organizaţional

− secolul XX−secolul marilor organizaţii

− inevitabil, calitatea individului de membru al unei organizaţii îşi pune amprenta asupra personalităţii sale, asupra culturii, modului său de învăţare;

− White (1956): conceptul de „om organizaţional” (omul influenţat de organizaţie)

Obiectul Psihologiei organizaţionale: comportamentul organizaţional→semnificaţii:

a) set de fenomene psihosociale, specifice membrilor organizaţiilor

− atitudini, valori, preferinţe

− comportamentul indivizilor, consideraţi conducători, executanţi, procesori de informaţii, implicaţi în evenimentele sociale din cadrul organizaţiei

− comportamentul grupurilor, echipelor, inclusiv a coaliţiilor informale

− comportamentul unităţilor organizate (departamente, secţii)

− comportamentul contextului organizaţional şi ambiental (tehnologie, piaţă, concurenţă)

− comportamentul organizaţional nu poate fi redus la comportamentul individual, în sensul că el poate şi trebuie să fie explicat prin:

- distribuţia puterii

- informaţie (nivelul acesteia)

- distribuţia altor resurse

− trebuie studiat individul, grupul, organizaţia în ansamblu, ambianţa

− interesează modul în care comportamentul organizaţional:

- este suscitat de organizaţie sau de aspecte ale acesteia

- este cauzat de organizaţie, în mod direct

- este considerat relevant pentru membrii organizaţiei respective

b) arie de studiu, domeniu ştiinţific, studiat cu metode ştiinţifice

− sarcinile Psihologiei organizaţionale sunt:

- să explice comportamentul organizaţional

- să anticipeze comportamentul organizaţional (integrare, eficienţă, absenteism, fluctuaţie)

- să controleze comportamentul organizaţional

− Psihologia organizaţională are legături cu diferite discipline:

- cu Psihologia muncii→spre deosebire de aceasta, nu se mai pune accent pe latura executivă a muncii, ci pe latura psihosocială a individului, cum interacţionează cu ceilalţi

- cu Sociologia muncii→dacă această disciplină studiază fenomenele sociale instituţionalizat şi cu grad mare de structurare, Psihologia organizaţională studiază fenomenele sociale subiective (atitudini, motivaţii…)

− factorii care au facilitat apariţia Psihologiei organizaţionale

- factori ontologici: →apariţia marilor organizaţii

→schimbările rapide de tehnologie

- factori gnoseologici: →dezvoltarea cunoaşterii

- factori pragmatici: →identificarea complexităţii organizaţionale

→recurgerea la specialişti, pentru creşterea eficienţei

organizaţionale

2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ORGANIZAŢIILOR

2.1. ORGANIZAŢIILE-INTERES TEORETIC ŞI PRACTIC

− atâta vreme cât societatea este interesată de eficienţă, iar organizaţiile sunt forme de organizare a acţiunii umane, consecinţa a fost aceea de a interveni ameliorativ

− precizări:

- organizaţiile au început să fie studiate din perspective multiple, din punct de vedere sociologic, juridic, antropologic;

- în studiul comportamentului organizaţional trebuie avut în vedere că, un rezultat, o teorie dovedit(ă) valid(ă) într-o cultură poate fi invalidat(ă) într-o altă cultură (Triandis)

- se utilizează concepte foarte diferite sau foarte asemănătoare pentru o realitate similară sau invers→trebuie evitate confuziile

2.2. TIPURI DE DEFINIŢII ALE ORGAIZAŢIILOR

a) organizaţiile ca scop

− în general, acest tip de definiţii au fost utilizate până în anii ’60

− ex: organizaţiile sunt forme de organizare a acţiunii umane cu scopuri explicite, oficiale

− accentuând asupra scopului, definiţiile scapă din vedere mecanismele interne ale individului în funcţionarea organizaţiei

−nu întotdeauna scopurile oficiale/colective sunt identice cu cele individuale

b) organizaţiile ca structură formală

− March, Simon (1958): organizaţia implică roluri stabilite şi explicite, ce tind spre un

grad mare de predictibilitate şi coordonare

− Weber: oferă o definiţie asemănătoare pentru birocraţie

c) organizaţiile ca prototip al activităţii umane (Silverman, 1970)

− sunt definiţii care accentuează mai degrabă un deziderat: activitatea în cadrul organizaţiei e perfectă, ideală