Protocol și Ceremonial Diplomatic

INTRODUCERE

I.1. PROTOCOLUL: UN CUVÂNT CU SENSURI MULTIPLE

Ca sinonim al lui "document" cuvântul protocol îmbraca doua semnificatii. El poate fi utilizat pentru a desemna un tratat, o conventie, procesul verbal al unei conferinte. Ne referim atunci la semnificatia de baza a termenului. Vom spune astfel ca "Danemarca si Suedia au semnat un protocol de intelegere asupra pescuitului" sau ca "Sindicatul functionarilor publici a semnat un protocol al grilelor de salarizare". Cuvântul, poate, de asemenea, sa desemneze un formular utilizat pentru redactarea actelor publice. Este vorba despre un imprimat compus din intrebari sau din elemente de fraze si din spatii care urmeaza sa fie completate de cel care redacteaza documentul.

Utilizat ca adjectiv "protocolar" se aplica la ceea ce se refera la obiceiurile formale, asa cum sunt recomandate ele de protocol.

Vom spune astfel: o vizita protocolara. In egala masura, despre o persoana care tine la formalismul relatiilor sociale vom spune ca este "protocolara"; sensul este în acest caz oarecum peiorativ.

Acest cuvânt este aplicat de asemenea organizarii serviciului sau biroului însarcinat cu problemele referitoare la pregatirea si desfasurarea activitatilor oficiale: "serviciul de Protocol al Ministerului Afacerilor Externe".

În medicina, protocol se refera la descrierea etapelor care trebuie urmate pentru efectuarea unei interventii chirurgicale. În imprimerie, cuvântul se refera la semnele conventionale utilizate pentru corectura. În informatica, el se aplica mijloacelor de interconexiune a sistemelor. În psihologie desemneaza administrarea unui test, interpretarea sa ori elementele unei interventii terapeutice.

Vom folosi, de asemenea, expresia "protocolul dragostei" pentru a desemna comportamentele care domina relatiile afective între oameni sau chiar între animale.

Protocol provine din doua cuvinte din greaca veche prôtos: primul si kollào: adica ceea ce este lipit mai intâi. Termenul se referea initial la prima foaie lipita pe un sul de papirus, pe care erau scrise datele asupra originii sale. În secolul al VI-lea, cuvântul desemna prima pagina a unui document oficial, care îi autentifica originea. El a definit apoi, succesiv textul original al unui act de notariat, registrul în care sunt înscrise aceste texte si repertoarul modelelor folosite la redactarea textelor administrative.

În cele din urma la începutul secolului al XVII-lea, prin protocol se întelegea "o culegere de formule utilizate pentru a stabili corespondenta între persoane, în functie de rangul acestora." Aceasta evolutie explica sensul de astazi referitor la normele utilizate in activitatile oficiale, în special în ceea ce priveste ceremoniile, relatiile riguros stabilite între personalitati publice, ordinea protocolara, folosirea simbolurilor tarilor si natiunilor.