Particularitățile TVA în Republica Moldova

Introducere

Politica fiscala a Republicii Moldova are la dispozitie numeroase pirghii de influentare a proceselor economice care urmeaza a fi orientate astfel sa actioneze in directia incurajarii agentilor economici la efectuarea investitiilor; dezvoltarea anumitor domenii de activitate; incitarea contribuabililor spre munca si economisire; crearii noi locuri de munca etc.

Politica fiscala evolueza si se perfectioneaza continuu in finctie de obiectivele politice, economice si sociale din tara.

Tinind cont de rolul si importanta politicii fiscale in cadrul unei economii de piata unul din obiectivele importante ale perioadea de tranzitie in Republica Moldova a fost si ramine in perspectiva ajustarea intregului sistem fiscal. Restructurarea sistem fiscal in tara noastra impune perfectionarea sistemului Taxei pe Valoare Adaugata, considerata ca una dintre cele mai eficiente componente ale sistemului fiscal specific economiei de piatadin tarile occidentale.

La rindul sau, reorientarea scopurilor politicii fiscale in raport cu Taxa pe Valoare Adaugata provoaca o serie de probleme de care trebuiesa se tina cont pentu a inlatura denaturarile dezvoltarii economice. In vederea eliminarii distorsiunilor existente in sistemul Taxei pe Valoare Adaugata aplicat in Republica Moldova, urmeaza a fi examinate posibilitatile de transformare a politicii siscale in roport cu Taxa pe Valoare Adaugata intr-o politica eficienta si stabilizatoare de stimulare a proceselor economice din tara noastra.

Taxa pe valoarea adaugata (in continuare - T.V.A.) - impozit general de stat care reprezinta o forma de colectare la buget a unei parti a valorii marfurilor livrate, serviciilor prestate care sint supuse impozitarii pe teritoriul Republicii Moldova, precum si a unei parti din valoarea marfurilor, serviciilor impozabile importate in Republica Moldova

Capitolul 1. Concepte privind Taxa pe Valoare Adaugata

1.1. Aparitia si evolutia Taxei pe Valoare Adaugata

Odată cu dezvoltarea forţelor de producţie au apărut şi impozitele în forma lor primitivă.

Începînd cu sec. XII-XIII se formează statele feudale româneşti ca instrument al menţinerii relaţiilor de clasă, al independenţei politice. S-au constituit organele respective de conducere a obştii săteşti. În fruntea ei se afla un jude. El era ajutat de „oameni buni şi bătrîni” în păstrarea ordinii, rezolvarea diferendelor dintre membrii comunităţii, strîngerea impozitelor etc.

Mai tîrziu, bascacii stabiliţi în Podolia, strîngeau de la localnici impozite predestinate hanului Hoardei de Aur. Acest sistem a fost răspîndit şi la unele localităţi româneşti din spaţiul Carpato–Nistrean, care ulterior a intrat în componenţa Ţării Moldovei.

În sec. XV legăturile comerciale dintre ţările româneşti erau stimulate de privilegiile pe care unele oraşe le aveau din sec. XIV, inclusiv „locul de impozit”, drept obţinut mai tîrziu şi de unele localităţi urbane moldoveneşti şi munteneşti.

Potrivit „Descrieirei Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir, fiecare casă ţărănească plătea, în vreme de pace, pentru trebuinţele ţării, 80 de aspri, adică un florin, dajdie numită fumărit; în vreme de război, un taler împărătesc sau 120 aspri, iar la vreme de mai mare nevoie, un galben, care preţuia atunci 200 aspri.

Locuitorii satelor erau împărţiţi în grupuri fiscale, alcătuite după criteriile economice, sociale, administrative, teritoriale sau de origine etnică. Impunerea fiscală se făcea prin sistemul cislei, stabilindu-se o sumă plătibilă pentru fiecare grup fiscal care era apoi repartizat unităţilor impozabile, după criteriul puterii economice. În funcţie de starea materială, ţăranii erau împărţiţi în două categorii: ţăranii de istov care plăteau biruri mari şi ţăranii săraci care plăteau biruri mici. Dependenţa economică a ţăranilor faţă de stăpîni se realiza prin rentă, iar cadourile, pe care anterior ţăranul le oferea de două ori pe an, au devenit o rentă seniorială regulată în natură. Abia mai tîrziu este menţionată zeciuiala, plătită din toată roada strînsă.