Drept Penal - Apelul

În urma judecarii cauzelor penale, în prima instanta, se pot comite greseli în stabilirea faptelor, remedierea erorilor necesita supunerea pricinii unei noi judecati, iar institutia care creeaza aceasta posibilitate este calea de atac, constituind un mijloc procedural pentru garantarea drepturilor individuale împotriva hotarârilor judecatoresti gresite, astfel daca una din partile procesului penal nu este multumit, are posibilitatea de atac în instanta ierarhic superioara a hotarârilor emise de instanta de judecata care examineaza în prima instanta cazul penal.

În doctrina s-au dezbatut pe larg beneficiile si dezavantajele reglementarilor legate de caile de atac. Avantajul considerat de unii autori consta posibilitatea partilor o garantie a unei examinari repetate. Dezavantajele se regasesc în numeroasele cai de atac, dar care nu sunt suficiente pentru a înlatura institutia ca atare. Astfel, s-a considerat ca existenta unor considerente care ar putea frâna operativitatea procesuala cu acceptarea tuturor riscurilor ale procedurii. Un alt argument este cresterea sarcinilor financiare în sarcina statului si a partilor prin sporirea costurilor unui mecanism mai complicat si mai de lunga durata sau diminuarea credibilitatii instantelor de grad inferior ale caror hotarâri pot fi contradictorii de cele stabilite la nivel superior ca urmare a exercitarii cailor de atac. Aceste consideratii au dus la corecturi în sistemul si modul de reglementare a cailor de atac, care au generat scurtarea si simplificarea procedurilor.

Caile de atac ordinare sunt modalitati procesuale care genereaza controlul judecatoresc privind sentinta primei instante, sentinta pe care o una din partile procesului o considera netemeinica si nelegala, iar controlul judecatoresc este realizat tot la o instanta judecatoreasca în legatura cu fapta si persoana cu privire la care s-a pronuntat sentinta.

Astfel, sentinta poate fi mentinuta ca fiind temeinica si legala ori desfiintata în urma controlului judecatoresc efectuat, deoarece contine erori de fapt sau de drept si este înlocuita cu o alta rezolvare a fondului, de data aceasta, fiind a instantei de control judecatoresc. Solutiile procesuale prevazute de lege în privinta hotarârilor judecatoresti pronuntate în prima instanta, sunt, potrivit legii de procedura române, apelul si recursul.

Prezumtia de greseala care se poate ivi în proces si dreptul de a recurge la apel ori de câte ori se considera neîndreptatit, determina caracterul ordinar al caii de atac al apelului, care poate fi îndreptata catre oricare hotarâre judecatoreasca nedefinitiva.

Apelul fiind o cale de atac ordinara se poate face doar împotriva hotarârilor definitive, pronuntate în prima instanta, iar instanta ierarhic superioara efectueaza o examinare a cauzei atât cele de fapt, cât si cele de drept si sunt administrate probe noi sau se administreaza din nou probele de la prima instanta si se poate concluziona o alta situatie de fapt decât cea avuta în vedere de prima instanta, sa schimbe încadrarea juridica a faptei, sa adopte o alta rezolvare a actiunii penale sau a actiunii civile.

Apelul, deoarece se poate întoarce împotriva tuturor hotarârilor judecatoresti se poate caracteriza ca fiind o cale de atac ordinara, astfel se poate cere examinarea cauzei unei instante ierarhic superioare, care administreaza probele si judeca cauza în alta maniera decât instanta de fond capata ideea de cale de atac ireverentioasa; provocând reevaluarea probelor instanta poate anula hotarârea primei instante, emitând o alta hotarâre, devenind o cale de atac de reformare, astfel, este o cale de atac ce declanseaza o noua judecata a cauzei de fond si poate fi exercitata de oricare participant la proces.

Sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti pronuntate la judecata în prima instanta, anume sentintele si încheierile. În ce priveste sentintele, acestea sunt de doua feluri: sentinte asupra fondului si sentinte de dezinvestire, prin care nu este solutionat fondul cauzei. Aceasta împartire a sentintelor primei instante prezinta interes în ce priveste apelul, în sensul ca numai sentintele asupra fondului pot fi supuse apelului, nu si sentintele prin care prima instanta se dezinvesteste (cum ar fi cele de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea sau completarea urmaririi penale). În ce priveste sentintele prin care prima instanta solutioneaza fondul cauzei, numai unele dintre acestea sunt supuse apelului, în sensul ca sunt supuse apelului sentintele pronuntate la unele instante judecatoresti, iar cele pronuntate la alte instante judecatoresti – anume aratate de lege – nu sunt supuse apelului ci numai recursului, în aceasta ultima situatie recursul constituind singura cale ordinara de atac.