Reeducarea Funcțională Ambulatorie a Genunchiului după Ligamentoplastie

Prin poziţia şi rolul său în biomecanica statică şi dinamică a membrului inferior şi prin slaba sa acoperire cu ţesuturi moi, genunchiul este una dintre articulaţiile cele mai predispuse la acţiunea unor traumatisme directe sau indirecte. Din totalul traumatismelor de genunchi, leziunile ligamentului încrucişat anterior (LIA) sunt din ce în ce mai frecvente. Scopul acestei lucrări este de a evalua eficienţa unui program de reeducare funcţională a genunchiului după reconstrucţia chirurgicală a LIA, conform tehnicii „os- tendon rotulian-os". Pentru aceasta au fost comparate rezultatele a două grupuri de pacienţi operaţi; primul grup a beneficiat de un program de recuperare efectuat exclusiv în ambulatoriu, iar cel de-al doilea grup a fost reeducat iniţial într-un serviciu de Medicină Fizică şi Recuperare, în regim de spitalizare completă timp de 3 săptămâni.

Progresele înregistrate de terapia chirurgicală şi de recuperare au facilitat conduita terapeutică postoperatorie la pacienţii care au beneficiat de reconstrucţia chirurgicală a ligamentului încrucişat anterior (LIA) al genunchiului.

Noile tehnici operatorii, în special cele artroscopice, sunt mai puţin invazive şi afectează într-o măsură mai mică structurile articulare şi periarticulare, asigură o mai bună stabilitate a transplantului, permiţând mobilizarea şi sprijinul imediate

În paralel, perfecţionarea tehnicilor de reeducare funcţională, ca lucrul în lanţ kinetic închis, au permis accelerarea recuperării, diminuând totodată solicitările asupra genunchiului

Aceste progrese au permis ca tehnicile de reeducare ambulatorie, iniţiate de către Shelbourne , să câştige teren în faţa tehnicilor clasice de reeducare după reconstrucţia chirurgicală a LIA, care presupun efectuarea recuperării într-un serviciu de Medicină Fizică şi Recuperare Medicală, în regim de spitalizare completă.

Obiectivul acestei lucrări este de a evalua eficienţa unui program de reeducare funcţională a genunchiului, efectuat în ambulatoriu, după reconstrucţia chirurgicală a leziunilor LIA, conform tehnicii „os- tendon rotulian - os".

Pentru aceasta au fost comparate rezultatele a două grupuri de pacienţi operaţi: primul grup a beneficiat de un program de recuperare efectuat exclusiv în ambulatoriu, iar cel de-al doilea grup a fost reeducat iniţial într-un serviciu de medicină fizică şi recuperare, în regim de spitalizare completă timp de 3 săptămâni.

Material şi metodă

Studiul a fost efectuat în perioada iunie 2003-iulie 2005 pe un număr de 24 pacienţi, 16 de sex masculin şi 8 de sex feminin, cu vârsta medie de 24 ani, 70% (17) dintre ei fiind sportivi de performanţă, 23% (5) practică sportul în timpul liber, iar 7% (2) sunt nesportivi (grafic nr.1).

Selecţia pacienţilor s-a făcut pe baza următoarelor criterii: ruptura LIA ± leziune de menisc, operată conform tehnicii "os-tendon rotulian-os", la distanţă de traumatism şi acceptul de a beneficia de programul de reeducare şi de monitorizarea medico-chirurgicală propuse.

Au fost excluşi din studiu pacienţii care suferiseră o altă intervenţie chirurgicală pe genunchi (cu exccepţia artroscopiei exploratorii sau pentru meniscectomie), cei cu patologie artrozică asociată, cei cu leziuni grave ale celorlalte structuri ale genunchiului, care au necesitat intervenţii chirurgicale asociate şi cei care au întrerupt supravegherea medico-chirurgicală înainte de 4 luni

Pe parcursul spitalizării în serviciul de ortopedie, reeducarea a început a doua zi postoperator şi s-a axat pe recuperarea extensiei, a flexiei, pe „zăvorârea genunchiului", ca şi pe reluarea mersului cu atelă şi cu cadru.

La externarea din spital, pacienţii au fost împărţiţi în mod aleatoriu în 2 grupuri, în funcţie de reeducarea efectuată pe parcursul primei luni postoperator:

- grupul A, cu reeducare exclusiv ambulatorie

- grupul B, cu spitalizare şi reeducare într-un serviciu de medicină fizică şi recuperare.

Reeducarea şi monitorizarea postoperatorie a pacienţilor a fost făcută conform unui protocol înmânat fiecărui pacient la externare, care conţinea date generale despre intervenţia chirurgicală şi programul de reeducare, sfaturi legate de reluarea activităţii sportive, exerciţiile la domiciliu şi o anexă cu programul kinetic.

Recoltarea datelor şi evaluarea pacienţilor s-au făcut conform protocolului stabilit la 3, 6 săptămâni, 4, 6 luni şi un an postoperator.

Datele recoltate se referă la diferiţi parametri :

- generali (vârstă, sex, talie, greutate);

- detalii despre traumatismul suferit;

- intervalul liber între acesta şi momentul intervenţiei chirurgicale;

- tehnica folosită;

- activitatea sportivă anterioară (sportul practicat, nivelul de performanţă).

La fiecare consultaţie au fost investigate:

- epanşamentul lichidian (ecografic) cu cotaţia 0-3 (0 = fără ; 1 = minim-lamă; 2 = mediu; 3 = important);

- amplitudinea în grade (goniometric) pentru flexia şi extensia genunchiului;

- starea ligamentelor genunchiului conform testului Lachman-Trillat (0 = absenţă sertar; +/- sertar minim; + = sertar moderat; ++ = sertar important)

- scorul funcţional Lysholm (evaluarea instabilităţii, durerii, tumefacţiei şi blocajului articular, cu cotaţia 0-100 : 0-64 = slab; 65-83 = mediu; 84-100 = bun/excelent).

Faza de readaptare la activităţile cotidiene (mers, urcare şi coborâre de scări) durează 4-6 săptămâni şi presupune reluarea mersului fără sprijin, obţinerea unei extensii complete a genunchiului şi a unei flexii active peste 120°. Suspendarea sprijinului la mers se va face în momentul obţinerii unui control bun al genunchiului în ortostatism (3-4 săptămâni).