Paradisurile fiscale și evaziunea fiscală

1.1 Conceptul de paradis fiscal

Radacinile istorice ale paradisului fiscal le identificam în Grecia antica, unde, pentru a scapa de taxa de 2 % asupra importurilor si exporturilor, comerciantii se muta în insulele

învecinate marelui oras, aflate în exteriorul acestuia. În Evul Mediu, în urma negocierilor hanseatice, orasul Londra este scutit de toate impozitele. Între secolele XVI si XVII, Flandra constituia un adevarat paradis fiscal, deoarece în porturile sale comerciantii aveau un minim de restrictii. În 1889 a doua banca ca marime din Canada, Bank of Nova Scotia, si-a dechis o agentie în Caraibe si în Jamaica pentru a permite clientilor sa beneficieze de avantajele fiscale si financiare în operatiuni de comert international. Dupa al doilea Razboi Mondial importanta paradisurilor fiscale a crescut. Printre altii, americanii - specialisti în societati multinationale - au avut cele mai mari motive. Ei aveau în vedere diminuarea pretului de transfer a profitului între societatile fiice straine si societatea mama prin mijloacele evaziunii fiscale. Beneficiile astfel neimpozitate, au servit la reinvestirea si înnoirea mijloacelor de productie.

Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care au impozitul pe profit zero sau nesemnificativ pentru activitati comerciale sau bancare si se refera la tarile în care exista trusturi off shore si în care nivelul general al taxelor si impozitelor este foarte redus. Practic acestea sunt tari în care îsi desfasoara preponderent activitatea firme cu capital strain, iar sucursalele respective sunt conduse de catre cetateni ai tarii “adoptive”. O firma off shore este înregistrata într-o tara în care de fapt nu desfasoara nici un fel de activitati economice, astfel încât toate veniturile fiind obtinute în întregime din afara granitelor.

Paradisul fiscal este un loc unde anumite taxe sunt fie percepute la un nivel scazut, fie nu sunt percepute deloc. Aceasta politica încurajeaza indivizii si firmele bogate sa investeasca în zone, care altfel ar fi trecute cu vederea.

Acestea pot oferi profitabilitate maxima pentru afacerile derulate de firme sau persoane pe teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea impozitelor, confidentialitate, diversificarea investitiilor, impozite foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale în ceea ce priveste impozitele pentru anumite persoane sau tranzactii, garanteaza împotriva exproprierii, asigura un tratament egal de catre guvern si un control guvernamental minim, stabilitate politica si economica, libertatea importului.

La nivel european s-a observat ca o piedica importanta în depistarea tranzactiilor ilegale si un mijloc la care criminalitatea economico-financiara apeleaza cu succes pentru a împiedica verificarile organelor de control fiscal îl constituie sistemul bancar. Paradisurile fiscale si regimurile fiscale preferentiale considerate nocive, erodeaza bazele impunerii în alte tari si încrederea cetateanului în eficienta sistemelor fiscale în general.

Datorita presiunii internationale, unele dintre tarile considerate paradisuri fiscale au facut modificari legislative de natura a înlatura sintagma de „paradis fiscal” aplicata statelor respective.

Utilizarea paradisurilor fiscale le-a oferit americanilor pe lânga o impozitare mica si mijlocul de a deveni competitivi, fiind acum pe picior de egalitate cu firmele concurente a caror legislatie nationala le ofereau numeroase facilitati fiscale.

Roger Brunet ne ofera o definitie a paradisurilor fiscale: numim paradis fiscal un teritoriu în care personele fizice si societatile comerciale considera ca sunt mai putin punctionate fiscal decât în alta parte.

Pornind de la aceasta definitie distingem urmaroarele caracteristici ale paradisului fiscal:

- ofera avantaje fiscale care nu ar fi putut fi obtinute de utilizatorii lor în tarile de rezidenta. Devenind rezidenti ai tarii paradis fiscal, sau instalându-si sediul societatii sau alta entitate juridica, ei beneficiaza de taxele si impozitele tarii respective, deci veniturile si beneficiile vor fi impozitate mult mai redus decât în tarile lor de provenienta. Astfel tarile paradis îsi asigura sursele de capital necesare expansiunii economice si echilibrului social.