Lentilele

Cele mai vechi lentile, care ne sunt cunoscute de la greci şi romani, erau sfere din sticlă umplute cu apă. Aceste lentile erau folosite în procesul de ardere. Lentilele folosite la ochelari nu erau cunoscute la acea vreme, fiind probabil descoperite la sfârşitul secolului XIII în Europa. Procesul tehnologic de fabricare a lentilelor nu s-a schimbat radical faţă de metodele vechi de producere în afară de noul sistem de slefuire, introduse de matematicianul englez Isaac Newton. Odată cu apariţia materialelor plastice, industria de lentile a fost revoluţionată. Acest lucru s-a întâmplat datorită noilor metode de turnare a materialelor plastice, dar şi de faptul că lentilele din plastic sunt mai uşoare, mai ieftine şi mai puţin fragile decât cele din sticlă.

Lentilele sunt substanţe solide transparente, cu formă specială ce produc prin fenomenul de refracţie o imagine reală sau virtuală a unui obiect. În zilele noastre lentilele sunt folosite în diferite corecţii de vedere, diferite microscoape, aparate foto sau video precum şi în telescoape şi alte dispozitive optice. Un altfel de model de lentilă este folosit în celelalte spectre ale luminii, cum ar fi lentila electromagnetică dintr-un microscop electronic.

Lentilele pot fi categorizate în două părţi:

• Lentile convergente (convexe): sunt groase spre centru şi subţiri spre margini, iar razele de lumină ce străbat o astfel de lentilă au tendinţa să devină convergente formând, de obicei, o imagine reală, răsturnată.

• Lentile divergente (concave): sunt subţiri spre centru ţi groase spre exterior. Razele de lumină ce străbat o astfel de lentilă au tendinţa să devină divergente formând o imagine virtuală, în faţa lentilei.

Producerea lentilelor:

Pentru a putea crea o lentilă este nevoie de o sticlă specială care nu prezintă bule mici de aer, murdărie sau alte imperfecţiuni. Acest tip de sticlă se numeşte sticlă optică.

Se începe prin tăierea unui astfel de bloc de sticlă cu un cuţit circular care are extremitatea impregnată cu praf de diamante. Apoi, pentru a-i da transparenţă, se şlefuieşte cu un amestec de apă şi materiale abrasive. Pentru a-i da formă de concav sau convex se pune bucata tăiată pe o placă de oţel cu forma dorită, de asemenea impregnate cu materiale abrasive. După această operaţiune urmează şlefuirea finală, unde este folosită pasta de şlefuit amestecată cu praf fin de diamant şi apă. Ultima fază a producerii este de şlefuit marginile lentilei până când centrul fizic coincide cu centrul optic.

Măsurarea lentilelor:

Caracteristicile unui sistem optic format dintr-o singură lentilă sunt determinate de distanţa focală a lentilei şi raportul dintre distanţa focală şi diametrul lentilei. Distanşa focală reprezintă distanţa de la centrul lentilei la imaginea formată pe un ecran. Distanţa focală se poate măsura în două feluri: fie în unităţi convenţionale (metri), fie în unităţi speciale ce poartă dnumirea de dioptrii (1dioptru=1metru). Raportul dintre distanţa focală şi diametrul lentilei măsoară capacitatea lentilei de a focaliza razele de lumină. Acest raport este cunoscut sub forma de coeficientul „f” al lentilei.