Momente de referința ale evoluției limbii române

De-a lungul timpului notiunea de limba literara a capatat acceptii diferite, initial ea fiind socotita o limba scrisa, avand menirea de a servi exprimarea unei literaturi.

Notiunea de limba literara se vehiculeaza din prima jumatate a secolului al XIX-lea .

Limba limba literara reprerzinta varianta ce amai ingrijita a limbii nationale, caracterizata printr-un sisten de de norme, care au fost fixate in scris conferindui o anumita unitate si stabilitate.

Limba literara a fost considerata instrumentul de expresie a culturii .

Dupa parerea lui Iorgu Iordan, cel care a exprimat problemele de ordin teoretic si metodologic ale cercetarii limbii literare, limba literara reprezenta “un aspect al limbii nationale, aspectul ei cel mai corect, produs al unei prelucrari continue din partea scriitorilor, oamenilor de stiinta,publicistilor.

Pentru Al. Rosetti, B Cozacu si Liviu Onu limba literara reprezinta posibilitatea de exprimare a limbii intregului popor destinata in special exprimarii in scris, mijloc de comunicare a celor mai de seama, manifestari culturale caracterizata prin existenta unui sistem de norme care ii confera o anumite unuitate si stabilitate.

Obiecul istoriei limbii romane literare il reprezinta constituirea si dezvoltarea normelor limbii literare, de la origini si pana in zilele noastre.

Trebuie facuta distinctia intre norma literara si norma ligvistica. E Caseriu a subliniat ca norma lingvistica arata “cum se spune” in timp ce norma literara stabileste “cum trebuie sa se spuna”.

Norma lingvistica are caracter natural si abstract iar norma literara este concreta si conventionala.

Primele studii de istorie a limbii romane literare s-au alcatuit la sfarsitul secolului al XIX-lea, iar cel mai vechi este articolul intitulat Limba Literara(I Nadejde).

Alte lucrari de referinta :

-Dezvoltatrea limbii romane literare in prima jumatate a secolului al XIX-le,de P.V Hanes (1928).

Probleme capitale ale vechii romane literare de G. Ivanescu .

Dupa 1960 apar lucrari de o deosebita importanta in acest domeniu , dintre care :

-Formarea terminologiei stiintifice romanesti 1962 de N.A Ursu

-Baza dialecta a romaniei literare (1975) de I. Ghetie

-Normele limbii literare in gramaticile romanesti(1979) , de M Constantinescu.

-Limba presei romanesti din secolul al XIX-lea (1979) Al. Andriescu .

Periodizarea istoriei limbii romane literare.

Limba romana literare evolueaza in stransa legatura cu dezvoltarea culturala a societatii, acest lucru ducand la periodizarea limbii romanesti, distingandu-se doua mari epoci :

-Epoca veche(1532-1780)

-Epoca moderna(1780-1960)

Anul 1532 reprezinta anul celei mai vechi mentionari de trecut literar romanesc.

Anul 1780, apare prima gramatica romaneasca disparuta-Elementa linguae daca-romanae sive vala-chicae, datorata lui Samuel Nicu si Gh. Incai .

Procesul de constituire a limbii romane literare se incheie in secolul al XX-lea (1953-1960), odata cu publicarea “Indreptarului ortografic, ortoesic si de de punctuatie a Gramaticii Academiei”.

Asadar sunt doua mari faze in evolutia limbii romane literare :

1. Faza constituirii limbii literare – care porneste de la origini si tine pana cand se poate vorbi despre o limba pe deplin formata

2. Faza consolidarii si a desavarsirii limbii literare-caracterizata prin pastrarea si consolidarea unitatii catsigate .

EPOCA VECHE se imparte si ea la randu-i in doua mari perioade.

1)1532-1640-delimiteaza faza formarii variantelor teritoriale ale limbii romane literare.

In anul 1640, dupa o intrerupere de cincizeci de ani se reia activitatea de tiparire a cartilor romanesti prin “Pravila de la Gevora”.

2)1640-1780 reprezinta perioada primei unificari a limbii roamne literare , Acum apar opere de referinta datorate unor personalitati precum Dosftei, Miron Costin , Ion Neculce,Dimitrie Cantemir,Constantin Constantinescu .

Variantele literare distincte ca si in perioada autentica sunt doua: moldoveneasca si munteneasca .

Tot acum apar si primele gramatici si primele lucrari lexografice.

EPOCA MODERNA-cunoaste trei perioade.

1)1780-1840- perioada socotita de unii lingvisti, drept faza de tranzitie spre epoca moderna.

Cea mai importanta lucrare pentru istoria limbii romane literare este “Gramatica romaneasca“ aparuta la Sibiu in anul 1928, datorata lui Ion Heliade Radulescu .

In 1840 apare la Iasi revista “Dacia Literara”.

2)1840-1881- reprezinta faza moderna in care se constata dezvoltarea stilurilor limbii romane literare si o insemnata evolutie a stilului literaturii artistice : Stilul lui Al. Odobescu,Emiescu Creanga.